Maria Oșlobanu

Nu indiferența ucide un suflet, ci disperarea pentru o experiență pe care nu o poate atinge! O canapea nu poți să o ridici singur, e nevoie de doi oameni, asemenea unei relații care nu va funcționa niciodată dacă doar unul dintre parteneri va trage să fie bine. În sfârșit, suntem generația care a crescut cu ideea că trebuie să găsim pe cineva care să ne completeze, să ne facă fericiți pentru că altfel n-am fi tot pe lumea asta. Generația care crede ca iubirea este singurul lucru real. Generatia care visează la oameni, care crede ca oamenii și iubirea pot fi controlate. Singurul lucru real și care poate fi controlat este banul, pentru că la finalul zilei nu orice bărbat sau femeie ți-ar fi alături. Nu poți controla o relație, un om să fie al tău, să fie așa cum îți dorești. Banul este singurul lucru pe care poți să-l controlezi, dacă să îl ai sau nu în viața ta. Să visezi la oameni este cel mai toxic lucru pentru că este ceva ce nu putem controla, dar ne pierdem timp, nervi și psihic în...

Poate cel mai cumplit lucru este să nu fii ascultat de nimeni, să fii osândit la tăcere și singurătate. Pot fi clipe de muțenie sau eternități, din niciuna nu poți evada. Să nu fii singur este însă o dorință, dar nu imposibil de îndeplinit pentru că tuturor oamenilor le este frică de singurătate, iar în teama lor sunt într-o continuă căutare de suflete care să-i țină departe de aceasta. Majoritatea reușesc să găsească acel suflet, însă alții caută prea mult, chiar și atunci când au găsit. Acei oameni sunt condamnați la singurătate și își ispășesc pedeapsa căutând. Dar nu caută din orgoliu sau din inconștiență, ci din neîncredere în oameni, din neîncredere într-o prea ușoară găsire. Ei cred că pentru a găsi idealul e nevoie de o îndelungă căutare, da' greșesc, neștiind că idealul nu va putea fi niciodată găsit. Poate că asta e greșeala lor, își doresc prea mult, că nu înțeleg dorința.  Dar nu-i așa că majoritatea dintre noi nu o înțelegem? Nu înțelegem de ce ne redorim ceea ce am av...

Nu există coincidențe. E firesc să îți pui semne de întrebare, e firesc să îți fie frică de răspunsuri. Uneori, răspunsurile pot fi neașteptate, pot fi sincere sau simple minciuni care să ascundă un adevăr dorit sau nu. Însă, ai încredere în tine pentru că nimic nu e întâmplător și doar tu poți schimba ceva în viața ta. Ieri, poate ceva sau cineva ți a distrus orice fărâmă de speranță și te gândeai 'cum o să fac/ce o să fac?', iar azi ceva sau cineva ți a trimis un semn, un răspuns. Vei spune că e o simplă coincidență. Nu, nu e. Ce e menit să se întâmple, se întâmplă. Uneori de la sine, alteori va trebui să muncești să ajungi unde îți dorești. Uneori chiar trebuie să lupți, să dai tot ce poți. Însă, pentru tine, nu pentru altcineva. Nu îți crea speranțe, crează ți șanse. Șanse de reușită pentru că poți, ești capabil. Nu îți pierde încrederea la orice pas greșit, la orice vorbă aruncată aiurea. Oricât de greu ar fi, oricât de lung ar fi drumul pe care trebuie să îl parcurgi, nim...

Trăim povești, scriem povești: le citim, le descoperim, le ascultăm. Fiecare zi este o poveste, însă nu una care să conteze. Poveștile care contează sunt rare și importanța lor este dată de schimbarea pe care o aduce în viața noastră pentru că o poveste înseamnă schimbare, mereu. Și poveștile care nu schimbă nimic sunt povești pe care nimeni nu vrea să le asculte. De ce ai asculta monotonia, când tu cauți noutatea? O poveste pe care o trăim toți este povestea unei picături de ploaie, o picătură care trăiește cu menirea de a se sacrifica într o zi pentru alții. Este povestea sacrificiului suprem și nu îl facem doar o dată, ci de mai multe ori și este mereu o poveste care contează pentru că nu se întâmplă mereu, ci rar. Sacrificiul e rar și dureros. Picătura de ploaie are o poveste dramatică pentru că ea nu vrea mereu să facă sacrificiul, dar nu are de ales niciodată. Și drama crește când descoperă că speranța ei la un moment în care nu va mai face sacrificiul este doar o iluzie, dar nim...

Omul care își dorește floarea din prăpastie și are în spatele său o floare asemănătoare  Uneori nu realizăm că ceea ce avem nevoie e chiar în spatele nostru și că din când în când ne ține de mână și ne arată dovezi de afecțiune. Alteori realizăm că ceea ce avem nu e ceea ce de fapt avem nevoie.  Și Eva a iubit un Lucifer și a fost dispusă să-și descătușeze iubirea în fața riscului, să coboare în prăpastie și să trăiască infernul alături de el.  Pentru el Eva poate fi chiar în spatele său, iar pentru ea Lucifer poate fi în prăpastie. Eva a fost și înger și diavoliță, Lucifer și înger și diavol.  Eva îl poate iubi indiferent cât s-ar răni să coboare în prăpastie ajungând la el. Știe că nu e imposibil și preferă să lupte pentru el și pentru fericirea lor decât să își accepte floarea de alături și să fie nefericită. Lucifer știe că Eva e a lui trup și suflet, iar pentru el, Eva e mereu acolo. E floarea din spate, e lumina din iad și cea pe care o ține ascunsă în suflet. ...

“La intersecția dintre generații, iubirea este singurul numitor comun.” Dintr o ecuație chimică între doi oameni singurul numitor comun este iubirea. E tiparul ce definește fiecare suflet, iubirea unește două suflete pereche. Odată întâlnită, iubirea aceea sinceră, știi și tu la fel ca și mine că e în zadar să fugi de ea pentru că ți e menită și o vei întâlni la orice pas. Sufletele ce iubesc, nasc suflete ce vor iubi astfel legând generațiile între ele. Iubirea te ridică, îți dă aripi de fluturi creionând libertate, îți transmite emoții și fiori.  Pe de altă parte este și elementul care te poate doborâ, deși este cunoscută ca fiind cel mai minunat sentiment, poate deveni uneori și cel mai negativ element ce te distruge încet, încet.  Apreciază iubirea, apreciază persoana care te iubește cu tot sufletul pentru că ea îți poate oferi cele mai frumoase trăiri!